Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Fusce sem tellus, volutpat vitae purus in, molestie efficitur ante.

În relația cu copilul, te regăsești în expresiile „Eu vorbesc, eu aud” sau „Vorbesc la pereți”? Dacă da, atunci este posibil ca ascultarea activă să fie la fundul tolbei de abilități de comunicare. A cui tolbă? A ta, a copilului sau a amândurora.

Ascultarea activă este capacitatea de a fi prezent cu mintea, nu doar fizic. A-l asculta pe celălalt înseamnă receptarea mesajului cu mintea, nu doar cu urechile. Neglijarea dezvoltării acestei abilități poate avea consecințe negative asupra copilului, printre care: probleme legate de relaționare și de formarea de prietenii, dificultăți de învățare în sfera școlară sau în dezvoltarea altor abilități, precum empatia.

Așa cum am mai spus în diverse ocazii, copilul învață în primul rând prin imitare, urmând exemplul părintelui/adultului relevant. Deci, un prim pas util ar fi analiza propriei capacități de ascultare activă, remedierea deficiențelor și ghidarea/corectarea modului în care copilul își dezvoltă această abilitate.

În primul rând, ascultarea activă înseamnă concentrarea atenției asupra vorbitorului și mesajului pe care îl transmite. În acest sens, este necesar să eliminăm barierele de comunicare, prima dintre acestea fiind ascultarea doar „cu urechile” (pare pleonasm, dar nu este), în timp ce mintea fuge către alte subiecte. O altă barieră de comunicare o constituie filtrele proprii (opinia personală despre subiectul aflat în discuție, părerea despre persoana care vorbește, gradul în care tema discuției ne afectează statutul, ne face să ieșim din spațiul de confort etc.). De multe ori, mai ales când reproșăm copilului un anumit comportament sau rezultat, acesta tinde să nu asculte până la capăt și să reacționeze. Este o situație optimă în care să îi explicăm că discuția nu este despre el, ci despre situația în sine și să îi cerem să își îndrepte atenția asupra acesteia. În unele situații, în loc să urmărim discursul vorbitorului, ne concentrăm asupra a ceea ce dorim noi înșine să spunem în continuare. Acest lucru împiedică schimbul de idei, discuția reducându-se la o înșiruire de puncte de vedere individuale. Este un aspect important și pentru copii, mai ales în domeniul școlar, unde, în loc să asculte explicațiile educatorului, își pregătesc în minte răspunsuri cu care să impresioneze.

Un alt aspect este legat de factorii care perturbă comunicarea. Pe lângă factorii externi evidenți, precum zgomotul, alte situații presante, lipsa timpului, pot exista factori interni, precum oboseala, foamea etc., care să afecteze atât vorbitorul, cât și ascultătorul. Conștientizarea acestora este importantă, deoarece permite furnizarea de feedback („Nu te aud bine.”, „Putem vorbi peste 10 minute?”). Este mai frustrant pentru interlocutor să constate că a vorbit fără să fie ascultat decât să i se atragă atenția că discuția nu poate decurge în parametri optimi.

Pentru o comunicare eficientă, pe lângă factorii fizici care perturbă comunicarea, trebuie avuți în vedere și cei psihologici. Dacă intervenția în discuție sau dimpotrivă lipsa de feedback prelungit („tăcerea agresivă” nu este un mit) sunt percepute de interlocutor drept un atac la propria persoană, cu siguranță va reacționa defensiv, iar conversația va deveni conflictuală. Aceasta este o situație de evitat, deoarece conversația agresivă nu rezolvă problemele, ci, dimpotrivă, le adâncește.

De asemenea, un bun ascultător folosește întrebări și parafrazări, atât ca modalitate de furnizare de feedback pentru interlocutor (acesta se simte confortabil, știind că este ascultat), cât și pentru eliminarea ambiguităților, cristalizarea opiniilor, găsirea de soluții, și, mai ales în cazul discuțiilor cu copiii, ghidarea conversației într-o direcție mai bună, încurajarea exprimării părerilor personale și a abordării de problematici mai complexe.

Nu în ultimul rând, un aspect de care trebuie ținut cont este comportamentul nonverbal. Aici, un rol important îl are menținerea contactului vizual, care asigură interlocutorul de faptul că beneficiază de întreaga atenție în ceea ce îl privește. De asemenea, un ascultător activ este atent la comportamentul nonverbal al vorbitorului (gradul de confort în ceea ce privește subiectul, iritarea, oboseala, plictiseala etc.) și își supraveghează propriul comportament nonverbal, astfel încât să încurajeze discuția și să nu o întrerupă cu gesturi care exprimă dezinteresul, plictiseala, agasarea. Comportamentul nonverbal propriu este un element deosebit de important în conversațiile cu copiii, deoarece aceștia sunt în permanență receptivi la gesturile și expresiile adulților importanți pentru ei, pe care le descifrează cu ușurință și tind să le imite.

Bricks & Tricks

• Fii atent la ce transmite copilul, atât verbal, dar mai ales nonverbal și încurajează-l să se exprime și să comunice.
• Dacă trebuie să porți o discuție importantă, pregătește mediul în care se desfășoară și planifică momentul pentru a elimina factorii perturbatori.
• Menține contactul vizual și oferă feedback.
• Atrage atenția copilului asupra acestor elemente, exersează situații de comunicare și învață-l să devină un ascultător activ, deoarece acest lucru are beneficii atât pentru relaționare, cât și pentru performanțele școlare și de învățare în general, ajutându-l să își dezvolte și alte abilități, precum empatia.