Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Fusce sem tellus, volutpat vitae purus in, molestie efficitur ante.

Să ne imaginăm pentru un moment că internetul nu ar exista. Cum ar arăta viața noastră? Deși oamenii tind să se concentreze mai mult asupra aspectelor negative ale tehnologiei – și este firesc, pentru că așa funcționează creierul nostru pentru care evitarea riscurilor și asigurarea supraviețuirii sunt mai importante decât fericirea – fără internet, viața noastră ar fi cu siguranță mai grea. De exemplu, chiar acum când scriu acest articol, textul se salvează în cloud, am acces la documentare, poze etc., cum se spune „la un clic distanță” și, în același timp, pe un ecran alăturat îmi pot vizualiza e-mailurile și pot răspunde la cele urgente. În contextul pandemiei, internetul și-a dovedit cu prisosință utilitatea, facilitând întâlnirile de business, școala on-line, cumpărăturile pe web, precum și conectarea, inclusiv video, cu familia și prietenii. Toate lucrurile pe care le facem „la sau de la distanță” sunt posibile datorită internetului.

Sunt foarte multe voci care susțin că internetul are efecte nocive asupra copiilor și nu este cel mai potrivit instrument pentru educație sau divertisment. Din punctul meu de vedere, internetul este o tehnologie ca oricare alta. Modul în care o folosim produce efecte nocive sau benefice. De asemenea, de cele mai multe ori efectele dăunătoare atribuite internetului au la bază confuzii. Să trecem în revistă, câteva dintre acestea.

1. Confuzia internet – timp de expunere la ecran. În ideea de a limita expunerea la ecran, dispozitivele mobile măsoară timpul de utilizare. Dar, perioada măsurată de dispozitiv poate include, de exemplu, timpul petrecut cu convorbirile telefonice, jocurile din memoria dispozitivului, citirea de cărți descărcate. Deși important pentru sănătate, timpul petrecut în fața ecranelor nu este echivalent cu expunerea la internet. Să ne imaginăm, de exemplu, că un copil renunță complet la internet și citește același număr de ore cărți tipărite sau se uită la televizor. Efectele asupra sănătății sunt comparabile. Sedentarismul sau obezitatea nu pot fi combătute citind cărți.

2. Confuzia internet – rețele de socializare. Internetul nu are exclusiv scop recreativ, astfel încât timpul de utilizare a acestuia nu trebuie confundat cu pierderea de timp. În acest sens, nu trebuie considerat un mod de distragere a atenției și un pericol la adresa productivității și eficienței. Așa cum spuneam și mai sus, doar de noi depinde modul în care îl folosim. În plus, aplicațiile de comunicare asociate rețelelor de socializare ne permit să intrăm foarte ușor în contact cu diverse persoane, inclusiv în scopuri profesionale.

3. Confuzia internet – televizor (media clasice). Există părinți care consideră că televizorul prezintă mai puține pericole decât internetul, copiii fiind lăsați mai ușor să petreacă timp în fața televizorului decât pe internet. Pe lângă faptul că televizorul oferă extrem de puține informații cu caracter educațional, iar accesarea lor într-o succesiune logică face necesară adaptarea programului propriu la grila de emisiuni, riscurile pe care le prezintă internetul pot fi diminuate considerabil prin instalarea de aplicații de control parental. De asemenea, acestea sunt mai utile pentru că pe lângă filtrarea conținutului, permit părintelui să identifice mai ușor interesele copilului, ceea ce în cazul televizorului este imposibil.

4. Confuzia internet – riscuri pentru utilizatorii minori. Nu vreau să minimizez importanța riscurilor pe care le prezintă internetul ca tehnologie, de la furtul parolelor și informațiilor bancare, până la jocurile de tip „Balena albastră” și contactul cu persoane răuvoitoare, dar vreau să atrag atenția că acestea există și în afara internetului. Căutarea de informații pe motoarele de căutare nu trebuie confundată cu interacțiunea cu persoane necunoscute pe rețele de socializare care nu sunt supuse controlului părintelui.

Lista poate continua, dar am vrut doar să atrag atenția asupra faptului că internetul este adeseori încriminat pentru situații care constituie alegeri personale ale utilizatorilor. În acest sens, în loc să interzicem/limităm internetul, este mai util să ne concentrăm asupra modurilor dăunătoare de folosire a acestora.

În Bricks & Tricks, vă spun cum procedez eu cu copiii mei, în ideea că unii dintre voi vor găsi informații utile.

Bricks & Tricks:

• Nu este nicio îndoială că trebuie să existe o limitare a timpului de expunere la ecrane (implicit la internet). Pentru aceasta există diverse aplicații, unele gratuite, altele contra cost. Eu folosesc Screen Time care îmi permite să blochez selectiv aplicațiile, să văd traseele pe care se deplasează copiii când sunt singuri, aplicațiile cele mai utilizate, împreună cu timpul defalcat pe fiecare dintre acestea. Există și funcții de răsplătire a achitării de sarcini cu timp pe ecran, dar prefer să nu le folosesc.
• Pe toate dispozitivele folosesc funcțiile de control parental, de la televizor la e-mail. Gmail, de exemplu, nu permite crearea de conturi de utilizatorii minori decât în măsura în care sunt controlate de un cont al unui părinte.
• Verific periodic istoricul browserului și aplicațiile nou-instalate și în cazul în care găsesc lucruri nepotrivite le dezinstalez și le explic copiilor de ce le-am dezinstalat.
• Joc împreună cu copiii jocurile lor video. Nu o să devin niciodată campioană la Fortnite, dar măcar știu „cu ce se mănâncă”. În plus, pentru copii ești un părinte „cool” dacă te implici în interesele lor și sunt mai deschiși cu tine.
• Insist asupra respectării limitelor de vârstă stabilite de producătorii filmelor, jocurilor etc. și le explic copiilor că acestea nu se referă strict la scene cu conținut sexual sau la imagini cu un grad ridicat de violență, ci la conținut care este greu de procesat în mod corect de copii (trafic de persoane, probleme politice, ideologii de gen, tendințe suicidare etc.). Acest lucru mă ajută să stabilesc o relație de încredere cu ei, comparativ cu interzicerea acestor materiale fără nicio justificare, doar pentru că „știu eu mai bine”.
• Sunt foarte deschisă cu copiii mei, deoarece sunt conștientă că toate măsurile de protecție de mai sus pot fi sabotate de un utilizator experimentat.
• Las copiii să mă „ajute” în folosirea dispozitivelor și aplicațiilor, nu pentru că am nevoie de ajutor din partea lor, ci pentru că descopăr moduri de folosire a tehnologiei diferite de ale mele, ca utilizator din altă generație, mai ales că acestea sunt corelate și cu mentalități diferite (cei care lucrează în marketing știu despre ce vorbesc).

Las lista deschisă și aștept cu interes părerile și completările voastre în comentarii pe Facebook sau prin e-mail la b4l@bricksforlearning.ro.