Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Fusce sem tellus, volutpat vitae purus in, molestie efficitur ante.

Ziua internațională a familiei (15 mai) a fost stabilită printr-o decizie a ONU în anul 1993, iar tematica de anul acesta este legată de schimbările climatice. Așa că, dacă ar fi să încep cu o idee de activitate cu copiii, aceasta ar fi legată de hitul anului, reciclarea la automatele din parcările magazinelor. Dar, n-are treabă cu schimbările climatice, e mai degrabă o idee de educație financiară pe care țin totuși să o menționez aici, mai mult ca să nu ne păcălim singuri. În cazul copiilor mai mari, desigur că o poveste care îmbină utilul cu plăcutul este să fie încurajați ca la sfârșitul săptămânii, de exemplu, să recicleze recipientele care permit acest lucru și să păstreze banii. Nu pare mare lucru, dar se adună de un sendviș, un suc etc. Nu mă abandona deja, știu că te-ai gândit deja la asta😁. Deși poate e tentant, nu transforma această activitate civilizată și responsabilă într-o formă de remunerare a unei munci. Mai bine, explică-i copilului că, în acest mod, pe lângă faptul că nu aruncă gunoaiele aiurea, ca un barbar👹, contribuie la recuperarea unor bani (ai familiei) care altfel se pierd. (Am observat că povestea asta cu sălbaticul și barbarul are un impact incredibil😎).  Deși sumele sunt mici și poate neimportante în economia multor familii, să nu facem confuzie între garanție (banii pe care deja îi aveai) și venit (bani pe care îi obții). Poate ți se pare irelevant, dar cu confuzii nevinovate începe drumul către cheltuieli aberante care îți sunt prezentate ca investiții și pentru care îți epuizezi economiile și te îndatorezi.

Mulțumesc că ai stat cu mine la povestea asta cu reciclatul și banii și acum hai să îți spun la ce mă gândesc azi, de ziua familiei, în legătură cu relația dintre părinți și copii. Dincolo de giugiuleli, corcoleli, „Zi mulțumesc!” și așteptat în fața școlii zi de zi pentru a-i păzi de pericole mai mult imaginare, trăim un gen de reîntoarcere în trecut, pentru că școala nu oferă educație în pas cu vremurile. Nu insist, știi ce zic. Pe cale de consecință, responsabilitatea educației revine familiei - eh, nimic nou -, problema e cum o gestionăm.

Din cauză că suntem debusolați de perspectivele pe care le deschide tehnologia care a luat-o la galop (sau, în fine, aici trebuia să zic ceva de viteza supersonică), pe lângă educația tradițional românească (adică aia bazată pe meditații și combinații de activități extrașcolare de genul karate, dar și pian, germană, dar și balet și musai, programare, robotică și alte forme de IT), zăpăcim copiii, fix așa cum pe mulți ne-au zăpăcit părinții noștri (cărora le-am reproșat asta) cu ideile noastre despre profesie și carieră (studii în străinătate, dar, dacă se poate, să fie gratis, la școli unde programele în limba engleză nu sunt neapărat cele de top, povești și visuri despre multinaționale etc.). Hai să ne oprim puțin și să îi întrebăm și pe ei ce le place să facă sau mai bine, să ne uităm fără să comentăm la ce le place să facă. Chiar dacă te lupți cu jocurile pe telefon și filmulețele cretine de pe Tik-Tok, nu e cazul să le dai brânci într-o direcție care ție ți se pare dezirabilă, dar care lor nu le spune nimic, pentru că rezultatele vor fi și mai frustrante.

Dacă te ia disperarea când auzi că școala e plictisitoare (eu asta aud pe două voci diferite, de vârste diferite), iar materiile și profesorii de care se vorbește de bine sunt mai degrabă excepții, nu e o soluție să contrazici copilul. Zi mersi că nu auzi doar „Bine!” sau „Nimic!” când îl întrebi ce a făcut la școală. Nu da vina pe profesori și ei sunt la fel de dezorientați și neadaptați la schimbare, pentru că nici pe ei nu îi ajută și nu îi învață nimeni (multe din cursurile alea de formare profesională sunt praf în ochi și win-win pentru partenerii în incompetență și corupție – nu dezvolt aici, poate altă dată).

Pentru că nu știm care vor fi meseriile viitorului – nu e confortabil, dar asta e! - o idee bună ar fi să ne axăm pe competențe, un exemplu simplu fiind cele de educație financiară de bază (de genul, ce cumperi cu x lei și cum câștigi x lei, nu vorbesc aici de acțiuni și investiții; trust me, școala bate câmpii rău la capitolul ăsta, iar dacă te uiți la ce se face la școală, o să citești tot felul de fantezii promovate de niște băieți care vorbesc de management și idei de afaceri, deși ei nu au avut nici măcar tarabă în piață). Un alt domeniu care ar merita o atenție mai mare dacă ne uităm la ce face inteligența artificială, ar fi  stimularea capacității de discernere între fals și realitate, cu accent pe narațiunile și discursurile tendențioase, pe diferența dintre știință și șarlatanie, dar și pe cea dintre știință și popularizarea științei (minciunile din campaniile electorale, poveștile care te fac să simpatizezi cu o tabără sau alta, deși întâmplările se petrec la distanță mare, iar tu vezi ce vrea media să vezi, isteriile medicale, tot felul de coachi și guru cu 10 clase sunt probleme reale care dau buzna în viețile noastre). La fel, identificarea conștientă a promovării de produse și a așa-numitelor „in-purchases” în vederea formării unui comportament informat de achiziții și consum sunt teme care sunt insuficient explorate.

Știu, nu pare serios ce spun, parcă tot cu matematica și cu româna se face treabă, nu cu ce înșir eu aici, nu?, că doar astea se cer la examene! Nu te contrazic total, măcar din perspectiva că nu e cazul să ajungem o națiune de rebeli, doar că insist asupra faptului că trebuie să regândim modul în care conținuturile ajung la copii – orice conținut: matematică, fizică, română, geografie... absolut orice. Nu mai poți să vii cu harta aia cât casa, când ai la îndemână tot felul de informații digitale, nu? Nu mai desenezi euglena verde ca nebunul când poți să vezi imagini la microscop. Și nu mai predai matematica și fizica abstract, fără legătură cu viața și realitatea, măcar ca să nu te întrebe copilul „și la ce îmi trebuie asta?”.

Normal, acum vine problema aia legată de faptul că după clasa a IV-a, a VI-a, a IX-a etc. nu prea mai ții pasul cu toate materiile, că ești om, ai uitat și tu (sau n-ai știut niciodată), așa că nu prea te descurci. Vestea bună și deloc nouă e că sunt platforme educaționale, site-uri și podcasturi GRATUITE create de oameni pasionați, unde se găsesc de toate, în toate formatele și pe gustul tuturor. Nu fac aici o listă, dar o să public în curând una pe site cu ce îmi place mie.

Deci, pe scurt, că tot vine vara, dacă te duci în Grecia, nu uita că ai plătit biletul de avion nu pentru că nu vrei să faci plajă Mamaia, ci ca să te urci pe Acropole și să bați niște muzee cu copiii😍). Dacă ai răbdare și scormonești pe FB sau îmi dai mesaj și scormonesc eu, îți dau niște sugestii (și poze) de cetăți grecești pe care le poți vizita. Eu am făcut asta acum doi ani și am povestit pe unde am fost în fiecare zi, ca idee de activitate cu copiii.

Probabil voi explora aceste idei, bucată cu bucată, dar, deocamdată, de Ziua internațională a familiei, te invit să renunți la ce „știi” tu că e bine pentru copil și să regândești flexibil prioritățile educaționale.

Toate bune și simte-te liber(ă) să comentezi!

Aurora Conrad, 15 mai 2024