Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Fusce sem tellus, volutpat vitae purus in, molestie efficitur ante.

În zilele acestea, când războiul și criza economică și umanitară au devenit subiecte comune, este vizibil că retorica prorăzboi este mai atractivă pentru cei cu apetență pentru agresiune și pentru rezolvarea violentă a problemelor.

Este evident că astfel de persoane nu găsesc acceptabile argumentele din afara sferei forței și că este greu ca un adult să fie convins să își schimbe radical poziția, mai ales că aceasta se suprapune substanțial peste identitatea asumată de fiecare. În acest context, dacă adulții sunt mai puțin educabili, ar fi bine să începem mai devreme să le oferim copiilor informații și exemple personale care să îi ajute să își formeze personalitatea în spiritul evitării și combaterii violenței.

Câteva idei:

• Evită să folosești un vocabular care promovează discriminarea și nu te concentra asupra persoanelor din anturajele nepotrivite, ci asupra acțiunilor dăunătoare. De exemplu, nu spune „Nu ai ce căuta cu X”, ci „Nu merge în locuri unde...” sau „... este un obicei dăunător care atrage sancțiuni.” Mai ales în cazul adolescenților, pentru care comportamentele riscante reprezintă modalități de integrare în grupuri, de a ieși în evidență etc., este mai eficient să găsești „coarda sensibilă” a fiecăruia decât să apelezi la argumente raționale.

• Chiar dacă în diverse situații din viață te enervezi și ai dori să ripostezi violent (un exemplu simplu: în trafic), abține-te măcar atunci când copilul este în preajmă. Pe lângă faptul că învață din modelul pe care i-l oferi, în momentul în care vei dori să sancționezi tipul respectiv de comportament, nu vei putea face acest lucru fără a-l invalida.

• Deoarece bullyingul în școli este un subiect de actualitate, abordează-l punând accent pe impactul emoțional sau pe injustițiile suferite de copiii care sunt victimele acestui fenomen. Fiecare dintre noi își dorește să fie erou, iar copiii nu fac excepție. Explică-i că a fi erou înseamnă să fii întotdeauna de partea binelui și să reziști tentațiilor și compromisurilor. Învață-l să acorde sprijin și să se disocieze de agresori și mai ales de agresiune, menționând sancțiunile, dar fără a pune accentul pe acestea, deoarece este mai bine să combatem bullyingul și alte fenomene antisociale din convingere și nu de teama sancțiunilor.

• Învață-l, inclusiv prin exemplul personal, să comunice asertiv. Comunicarea asertivă are la bază enunțarea problemei, nu atacarea interlocutorului și autovictimizarea. De exemplu, în loc să îi spui „Mă faci de râs.”, este mai bine să abordezi problema creată spunând „Ai un comportament nepotrivit.” Un element foarte important în acest context este managementul furiei, pe care îl poți exersa împreună cu copilul în diverse forme, în funcție de vârsta acestuia. Personal, am găsit foarte utilă cartea „Cum să îți controlezi furia înainte de a te controla ea pe tine” de dr. Albert Ellis.

• Nu repeta și nu promova comportamente bazate pe expresii de genul „Azi nu mai contează buna creștere”, „Lumea asta e o junglă” sau „Mai bine să ai tupeu decât să te calce alții în picioare”. Desigur, nici „Dacă el a dat, tu ce ai făcut? De ce nu ai dat și tu?”. Toate aceste contexte nu fac decât să promoveze violența ca mod de rezolvare a conflictelor.

• Respectă limitele de vârstă pentru conținutul de pe internet, inclusiv în ceea ce privește jocurile. Nu permite expunerea copiilor la conținut neadecvat vârstei lor, dar nici nu impune interdicții absurde, doar pentru că internetul abundă de critici legate de prezența online, de efectele utilizării ecranelor, de pericolele jocurilor video. Nu uita că tu ești cel mai în măsură să decizi pentru copilul tău, așa că probabil cea mai bună idee este să testezi aceste conținuturi alături de el. Pe lângă aplicarea de filtre și de restricții, acest lucru te ajută și la crearea unei relații mai profunde cu copilul.

• Angrenează copilul în activități de ajutorare. Donatul de haine și jucării are mai mult sens când se adresează unei persoane cunoscute decât atunci când ia forma unei activități de curățenie; știi cum se spune: „Tot le aruncam.”

Cele de mai sus reprezintă doar câteva modalități prin care putem combate violența și agresivitatea și crește copii care să își dezvoltate personalitatea în consonanță cu valori reale. De asemenea, în acest mod diminuăm riscurile neintegrării sociale și manipulării pe bază de argumente care fac recurs la violență.

Aurora Conrad, 21 septembrie 2022