Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Fusce sem tellus, volutpat vitae purus in, molestie efficitur ante.

12 mai este o zi de conștientizare a sindromului oboselii cronice. Este un subiect care, în ultima vreme, și-a făcut loc din ce în ce mai mult în atenția publică, mai ales în contextul pandemic, oboseala cronică numărându-se printre efectele pe termen lung ale infectării cu Covid. Oboseala cronică este o afecțiune medicală și deși, în limbaj nespecializat, tindem să folosim acest termen pentru oboseala prelungită sau pentru extenuare, ele nu sunt unul și același lucru.

Oboseala cronică nu intră în sfera subiectelor explorate de noi, dar senzația de oboseală permanentă, care uneori merge până la epuizare este un fenomen pe care mulți dintre noi, adulți și copii, îl experimentăm zilnic. Îndrăznesc să spun chiar că scăderea interesului copiilor pentru activitățile școlare este cauzată, printre altele, și de oboseală.

Din păcate, în sistemul de învățământ public din România, reguli reale de sănătate nu se regăsesc decât în domeniul preșcolar (și aici, cu excepții importante legate de asigurarea de personal medical și, mai ales, de medicamente și de materiale sanitare). În momentul în care copilul intră la școală, interesul părinților se mută, în general, de la bunăstarea copilului la performanțele sale ca elev. Pe lângă programul școlar și temele pentru acasă, copilul este angrenat în cele mai diverse activități, printre care se numără și de acum obișnuitele meditații. Ca paranteză, după 30 de ani în care a tolerat practicarea acestei activități în regim nefiscalizat, guvernul României se preocupă, probabil pentru prima dată, de eliminarea evaziunii în acest domeniu. Este, desigur, o măsură oportună, dar care nu vizează interesul copilului. Este cumva o recunoaștere publică a eșecului școlii ca instituție și o perpetuare a unui mecanism necesar pentru a produce performanță sau măcar rezultate acceptabile în afara cadrului instituțional. Nu este scopul prezentului articol să analizeze acest fenomen, dar, trebuie spus că meditațiile constituie o prelungire a programului școlar (ele nefiind activități extracurriculare, ci o reluare a materiei care ar trebui să se studieze în clasă).

Pe lângă meditații, mulți copii participă de la vârste fragede la un număr exagerat de activități extrașcolare (sporturi, limbi străine, arte, informatică etc.) alese conform unui model asumat de părinți în ceea ce privește viitorul și succesul în viață al copilului. Nu spun că aceste activități sunt dăunătoare, dar trebuie să avem grijă la volumul lor și, mai ales, să permitem copiilor să își exploreze propriile interese și talente. De exemplu, sunt copii care desenează foarte bine sau cărora le place să se miște și să danseze, dar care sunt prinși în capcana englezei, germanei și informaticii, văzute de părinți drept premise ale succesului viitor al copilului.

Supraîncărcarea copiilor cu activități are și alte cauze, una dintre ele fiind programul aglomerat al părinților care, astfel, își asigură orele necesare pentru a-și vedea de treburile profesionale. De asemenea, activitățile extracurriculare reprezintă o delegare contra cost către o altă persoană a timpului pe care copilul ar trebui să îl petreacă în familie. Nu sunt puține situațiile în care sunt la mare căutare învățătoarele care să preia copilul de la școală și să facă temele cu acesta, părinții fiind prea obosiți sau neavând răbdare să sprijine copilul în primii ani de educație formală.

În aceste condiții, după 4 la 7 ore de școală, urmate de teme și activități extracurriculare de multe ori impuse, este evident că la sfârșitul zilei copilul nu este numai obosit, ci și descurajat de faptul că această rutină din care nu are șanse reale să evadeze îi ocupă tot timpul în care ar putea să își exploreze propriile interese. Deoarece pentru acestea din urmă sunt necesare un organism odihnit și o minte limpede, puținul timp rămas nu poate fi folosit în acest scop, singura opțiune valabilă fiind activitățile de divertisment. Și aici se deschide subiectul inepuizabil al expunerii la ecrane, al desenelor animate, al jocurilor video, al Tik-Tok-ului, Discordului și altor platforme. Se vorbește continuu despre pericolele pentru sănătatea fizică și psihică a copiilor, despre siguranța pe internet ș.a.m.d., dar se acordă o atenție mult prea mică modului în care copiii ajung în fața ecranelor. După părerea mea, printre cauze se numără suprasolicitarea și oboseala. Cei care sunt de părere că în loc să stea pe dispozitive, copiii pot citi o carte, trebuie să aibă în vedere că informația de pe ecran e mai ușor de procesat. Pentru carte, trebuie să fii atent, pentru film sau desen animat, trebuie doar să fii prezent.

Dacă suntem sinceri cu noi înșine, nici nouă ca adulți nu ne-ar fi la îndemână ca după terminarea programului de lucru să o luăm de la capăt timp de câteva ore bune tot cu activitatea pe care o desfășurăm sau cu alte activități care nu ne fac neapărat plăcere, dar ne sunt impuse de alții. Ar fi o corvoadă care ne-ar duce la scăderea interesului față de ceea ce facem și probabil, la căutarea unui alt loc de muncă și al unor soluții care să ne lase timp liber. Ei bine, copilul nu poate face acest lucru. Este de datoria noastră ca părinți să găsim un echilibru.

Înainte de Bricks & Tricks, ar mai trebui spus că oboseala este doar o față a modului nesănătos de viață la care ne expunem copiii – sedentarismul, lipsa unei alimentații adecvate (consumul de sendvișuri și snacksuri, lipsa unei mese calde la prânz), lipsa somnului de după-amiază în cazul copiilor din primele clase primare), suprasolicitarea ochilor etc. sunt tot atâtea aspecte care contribuie la conturarea unui tablou deloc optimist al stilului de viață actual.

Bricks & Tricks:

Asigură copilului un număr suficient de ore de somn, potrivit vârstei lui. Moțăitul în mașină nu ține loc de somn de după-amiază și nici nu compensează orele pe care copilul ar trebui să le doarmă noaptea.

Nu impune copilului activități pe care tu le consideri benefice pentru dezvoltarea lui, dar la care nu participă cu plăcere. Dacă și timpul liber se înscrie tot sub semnul lui „trebuie”, măcar nu te mai amăgi că este timp liber.

Nu supraîncărca programul copilului pentru a-ți fi ție mai ușor sau pentru a te simți mai puțin vinovat că petreci prea puțin timp cu el.

Dacă vrei să îi dezvolți copilului interesul pentru citit, reține că restricționarea accesului la ecrane nu îl va duce către carte din lipsă de alternative. Fii, în primul rând, un model pentru copil. La vârste mici, cu toții învățăm imitând părinții. Dacă tu nu citești, este nedrept să îi ceri acest lucru din fața televizorului sau a computerului.

Participă la diverse activități împreună cu copilul și observă care sunt interesele sale. Astfel, vei putea să îi oferi opțiuni adecvate și, mai mult, îi vei oferi prilejul să îți ceară el să participe la activități de care este în mod real interesat.

Asigură-te în permanență că fericirea și bunăstarea copilului nu sunt pentru tine pure lozinci și că ceea ce urmărești în realitate este atingerea unui succes pe care îl dorești, de fapt, pentru tine.

​​​​​​​Reține că rutina și suprasolicitarea nu deschid apetitul pentru învățare. Dimpotrivă, duc la oboseală și plictiseală, în prezența cărora curiozitatea și deschiderea către lucruri noi sunt la niveluri minime.

Aurora Conrad, 12 mai 2022