Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Fusce sem tellus, volutpat vitae purus in, molestie efficitur ante.

De ziua lui Copernic, desigur nu vom vorbi despre astronomieJ. Toată lumea, până și copiii de grădiniță știu că Pământul se învârtește în jurul Soarelui și nu invers.  Cei mai mărișori știu și că această teorie aparține lui Nicolaus Copernic. De fapt, cea mai veche sau poate doar una dintre cele mai vechi teorii heliocentrice îi aparține lui Aristarh din Samos, un astronom grec care a trăit pe la anul 300 înainte de Hristos. Dar nici despre Aristarh nu vom vorbi astăzi.

Lucrarea lui Copernic despre mișcările planetelor, care fixa locul Pământului în Univers, a fost publicată de abia în anul în care a murit. Pe lângă astronomie și calcule matematice, teoria heliocentrică este și o poveste despre conformism. Copernic nu și-a publicat lucrarea, pentru că știa că Biserica Catolică nu va fi de acord cu ea. Un amănunt simpatic este că, de fapt, Biserica a fost inițial de acord cu ea, dar, în efortul de combatere a Reformei, a considerat că această acceptare ar fi putut fi folosită împotriva sa. Având în vedere că plasarea Pământului în altă parte decât în centrul creației divine ar fi contrazis Biblia, adepții Reformei ar fi putut folosi poziția favorabilă a Bisericii Catolice față de teoria lui Copernic drept argument în atacul asupra acesteia. Așa că Biserica a considerat că adevărul este un amănunt nesemnificativ în raport cu poziția sa în societate.

Vă sună cunoscut? De câte ori nu ne pliem în fața unor situații în care ar trebui să stăm drepți și sacrificăm adevărul de dragul de a fi în rândul lumii?

Conformismul social este unul dintre filtrele pe care le plantăm în mintea copiilor sub denumiri mai blânde de tipul „a fi civilizat”, „a fi manierat”, „a te purta frumos” și așa mai departe. Viitorul copiilor nu depinde însă în primul rând de rezultatele lor școlare, așa cum mulți părinți consideră, ci de modul în care ei își construiesc identitatea. În acest proces de formare care are loc pe o durată îndelungată și care începe din prima copilărie un rol foarte important îl au părinții. Copilul va imita și împrumuta din comportamentele acestora (nu degeaba se vorbește de cei șapte ani de acasă) peste care va suprapune opinii și comportamente bazate pe experiențe și deducții personale, precum și pe opinii împrumutate de la grupurile din care face parte (școală, prieteni etc.)

Nu am de gând să insist foarte mult pe această temă, dar aș vrea să evidențiez în mod special că, de cele mai multe ori, ne creștem copiii fără să reflectăm asupra propriei persoane, iar apoi îi încredințăm unui sistem educațional care se preocupă puțin spre deloc de individualitate și de încurajarea talentelor. Dacă acasă copilul este permanent sancționat pentru purtarea care iese din tipare și care pune părinții într-o poziție jenantă sau măcar inconfortabilă (de această dată nu vorbesc despre comportamentele real negative, ci despre spunerea adevărului, căutarea și aplicarea de soluții inedite, evitarea căilor bătătorite), iar la școală/grădiniță este pus la colț fizic sau verbal pentru aceleași lucruri, vom avea la final un adult decepționat sau furios. Calea de mijloc, cea armonioasă, este mai greu de ținut în aceste condiții.

Dar, haideți să ne întoarcem un pic la Copernic. Pentru că nu și-a publicat teoria și nu a făcut mare vâlvă în societatea vremii (acest lucru se va întâmpla de abia după moartea sa), Copernic a scăpat de oprobriul public. Dar cum receptăm această prudență a sa? Prin această întrebare nu vreau să deschid o discuție privind oportunitatea acestei decizii, ci vreau doar să ne gândim la emoția pe care ne-o trezește. Să spun altfel, pe cine îl iubim mai mult, pe Copernic sau pe Giordano Bruno care a murit ars pe rug pentru că nu a renunțat la o altă teorie științifică, poate nu întâmplător inspirată și de Copernic? Desigur, mulți, dacă nu cei mai mulți dintre noi, ar vota pentru Giordano Bruno pentru că îl asociem cu valori care creionează portretul unui erou. Ne plac eroii și îi căutăm în cărți, filme și chiar știri, pentru că în fiecare dintre noi există dorința de a ne înfrupta și noi din ceea ce îi face să fie extraordinari.

Și acum te las să te gândești la ce înseamnă acest lucru pentru tine și îți zic pe scurt la ce m-am gândit când m-am apucat să scriu despre Copernic.

Bricks & Tricks:

• În procesul de educare a copilului, oprește-te să te gândești puțin la tine. Care sunt comportamentele pe care le-ai adoptat mecanic din familie și din societate și care nu îți servesc cu adevărat? Pe care dintre ele ai tendința să i le transferi copilului?
• Când lauzi sau sancționezi comportamentele copilului, adoptă o abordare cât mai imparțială. Nu te introduce și pe tine în ecuație.
• Lasă copilul să experimenteze și să se exprime. Încearcă mai mult să observi decât să îi trasezi tu drumul în viață.
• Când te cuprind accesele de conformism, amintește-ți că datorăm cunoașterea lumii unor oameni care au ieșit din tipare și au stat împotriva a ceea ce credea societatea din vremea lor.
• Redefinește-ți „sistemul solar” personal și pune în centrul lui formarea copilului și lasă așteptările și dorințele tale să graviteze mai pe la margine.