Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Fusce sem tellus, volutpat vitae purus in, molestie efficitur ante.

În mintea mea, Jules Verne înseamnă o carte cartonată albă cu dungi subțiri negre pe cotor și o poză încadrată într-un dreptunghi pe copertă. Musai într-un pachet în care intrau două portocale și uneori, mare fericire! o banană coaptă timp de o săptămână într-o pungă de hârtie. Cei pentru care copilăria înseamnă anii ’80 știu despre ce vorbesc. Pentru ceilalți: așa arăta un cadou de Crăciun. Am mai primit cărți de Jules Verne și de ziua mea, dar mai rar.

Acum, paradoxul este că, deși mă bucuram (o carte de beletristică devenise un obiect prețios), nu pot să spun că am fost vreodată fan Jules Verne. Mi-au plăcut mult „Steaua Sudului” (chiar am reținut începutul unei poezii a lui Thomas Moore) și „Insula cu elice”. Din „Copiii căpitanului Grant” singurul personaj care mi-a rămas în minte a fost Paganel, iar cuvintele pe care le-am învățat de acolo au fost nictalopie și pampas.

Dacă și pentru voi cele de mai sus au evocat nostalgie și amintiri înseamnă că am reușit să vă aduc în punctul în care doream. Nu-i așa că aveți și voi niște cărți preferate și unele pe care le detestați scrise de acest autor? (pentru mine, prima la categoria „detestate” este „Castelul din Carpați”). Nu-i așa că dacă nu v-a venit până acum ideea, tocmai vă gândiți să le căutați prin bibliotecă și să le dați copiilor să le citească? Ei bine, pregătiți-vă pentru o mare dezamăgire. Pentru copiii de astăzi (sau pentru mulți dintre ei, ca să nu generalizez), Jules Verne este un scriitor depășit. De ce?

Primul motiv este că se insistă cu obstinație că a scris literatură de anticipație… de parcă ar fi trăit la 1500 și nu în secolul al XIX-lea. Trenul, aerostatele, electricitatea etc. erau deja cunoscute în epoca sa. Dar submarinul? o să ziceți. Cum să le spunem, oameni buni, că submarinul este o mare noutate unor copii pentru care tehnologia (muuult mai sofisticată decât submarinul și balonul cu aer cald) este o normalitate a vieții. Dacă nouă inteligența artificială ne stârnește imaginația, pentru ei un scenariu în care vom fi atacați/înlocuiți/amenințați cumva de roboți este pură comedie. Una din distracțiile copiilor mei este să-i pună lui Siri întrebări „încurcătoare”. Deci, povestea asta cu anticipația nu stă în picioare pentru niște cititori care stau cu smartphone-urile și tabletele în mână de dimineața până seara.

Un al doilea motiv sunt captivantele aventuri prin care trec personajele. Societatea pe care o descrie Jules Verne (exemple la îndemână sunt cea din Africa de Sud din „Steaua Sudului” sau pirații din „Pilotul de pe Dunăre”) nu se intersectează în niciun punct cu experiența și cunoștințele copiilor. Iar aventurile sunt strâns legate de această societate, de modul ei de a exista, de clișeele ei. Chiar și aventurile în sine… e ca și cum v-aș cere vouă să vă uitați la prima versiune din Star Wars… pentru efectele speciale.

Și atunci rămânem cu ceva din Jules Verne? Da, rămânem și nu cu orice, ci chiar cu ce și-a propus autorul. Cu extraordinare detalii din domeniile geografiei și biologiei, cu denumiri de locuri, forme de relief, plante și animale. Astăzi, poate și în urma dezvoltării GPS-ului, copiii folosesc foarte puțin harta. Cred că Jules Verne ar oferi un pretext foarte bun pentru a ne plimba pe hartă împreună cu eroii lui și a descoperi teritorii despre care nu știam nimic sau știam foarte puțin. Cărțile lui ar putea face trecerea către alți autori care au scris, mai departe sau mai aproape de zilele noastre, despre locurile respective. Pentru cei mai mari, exerciții interesante ar fi identificarea evenimentelor istorice (de exemplu, în „Pilotul de pe Dunăre” se vorbește despre conflictele din Imperiul Otoman) și a clișeelor pe care le menționam mai sus.

Cred că este o nedreptate că la capitolul autori străini, Jules Verne a dispărut din manuale și a fost înlocuit cu benzi desenate și autori contemporani de mâna a treia. Dacă tot nu îl mai găsim în cărțile de școală și nici nu mai este un cadou de Crăciun așteptat cu nerăbdare, putem să îl redescoperim, fie și fragmentar, în funcție de preferințele fiecărui copil. Dacă tot este la modă să reciclăm, cred că ar fi o idee bună să reciclăm și conținutul multor cărți, pentru că în fiecare dintre ele vom găsi ceva valoros de recuperat.

Aurora Conrad, 8 februarie 2022