Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Fusce sem tellus, volutpat vitae purus in, molestie efficitur ante.

De ziua lui Mendeleev și a tabelului periodic al elementelor, câteva cuvinte despre memorie. Cu regret, pentru iubitorii chimiei, dar o legătură există totuși… .

Un amănunt fascinant despre tabelul periodic al elementelor este că Mendeleev ar fi făcut această descoperire în urma unui vis în care i-ar fi apărut un tabel în care elementele se aflau fiecare la locul lor. Starea de veghe este corelată cu o activitate susținută a neocortexului, acea parte din creier responsabilă cu gândirea rațională, rezolvarea problemelor complexe, predicția, memoria de lucru (de scurtă durată). Această regiune a creierului este responsabilă și de filtrarea informațiilor pe care le prelucrăm. În timpul zilei, suntem bombardați de un volum uriaș de stimuli și informații. În cazul în care creierul nu ar decide care sunt informațiile demne de atenție și care sunt cele care pot fi ignorate, am trăi într-un zgomot continuu. În timpul somnului, însă, activitatea neocortexului se reduce, informațiile putând fi recompuse în mod creativ. Această creativitate generează descoperiri precum cea a lui Mendeleev (și descoperirea teoriei relativității este atribuită unui vis al lui Einstein despre vaci), dar și visele în care ideile sunt corelate aberant (știi, visele alea când zbori deasupra blocurilor și trec pe lângă tine cu viteză două pisici și un pește) care ne sunt familiare tuturor. Trebuie spus că, în general, descoperirile și rezolvarea problemelor în vis nu apar din neant, ci dintr-o organizare a ideilor existente diferită de cea a minții raționale (în cazul lui Mendeleev, periodicitatea nu era o noțiune nouă, ea suscitase anterior interesul altor chimiști, de exemplu Lothar Meyer).

Studiile în domeniul somnului și memoriei (dacă vă interesează subiectul, dați search pe internet după Matthew Walker sau Robert Stickgold) au arătat că somnul contribuie la consolidarea informațiilor memorate conștient în starea de veghe.

În continuare, câte ceva despre memorarea activă. În sistemul școlar clasic bazat pe memorare-reproducere, stilul de învățare se bazează pe reținerea mecanică a informațiilor, prin repetare. Vă amintiți de îndemnul: Învățați lecția, apoi închideți cartea și vedeți dacă țineți minte ce ați învățat? Nu e nimic rău în asta, numai că dacă ai un volum mare de informație care te interesează puțin spre deloc, rezultatele pot fi descurajante. În acest context, în strânsă legătură cu dezvoltarea tehnicii, a apărut ideea că memoria nu mai este importantă, deoarece acum informațiile sunt mai la îndemână ca oricând (știi clișeele „la un clic distanță”, „you can google it” etc.). Acest lucru este contrazis însă de nevoia crescândă pentru interdisciplinaritate… până la urmă, nu poți face asocieri și corelații, dacă nu reții nimic dintr-un domeniu sau altul. Rațiunea, analiza nu funcționează cu google.

O strategie eficientă de memorare este bazată pe elementele care compun și o amintire. Săptămâna trecută, povesteam de formarea amintirilor și de faptul că acestea sunt ancorate într-o poveste și o emoție. Amintirile sunt situații care ne rămân în minte. Chiar dacă nu pot spune că am amintiri despre erele glaciare sau alcani, pot folosi un mecanism inspirat din cel al formării amintirilor pentru a reține mai bine aceste informații. Primul element al acestuia este vizualizarea care ne ajută să creăm o poveste, al doilea este emoția, iar al treilea este locul. Prea teoretic, nu?

Să începem cu locul. Să ne alegem un loc familiar. De exemplu, propria sufragerie. Ne uităm în mod conștient la principalele obiecte, apoi închidem ochii și le vizualizăm în memorie. Să ne alegem câteva obiecte. Să zicem: masă, lampă, tavan, revistă.

Apoi, hai să ne imaginăm următoarea poveste:

Este o aniversare și toată familia stă la masă. Cineva dă drumul unui balon cu heliu,care se ridică pe tavan, spre lampa cu tuburi de neon. Mă uit în sus, după balon, și remarc suportul argintiu în care sunt montate tuburile.  Mă mir să văd că mama are în mână o revistă cu benzi desenate. Îmi zice pe un ton serios: „A murit Superman. Kryptonita i-a venit de hac.” Nu am timp să răspund, că aud pe cineva țipând: „Băi, mi s-au ars farurile cu xenon”. E Radu (Rn), vecinul de la trei.

Te-ai prins, nu? O poveste care seamănă cu unul din visele alea aberante de care povesteam la început, în care se rupe legătura cu realitatea și care prin însuși caracterul ei absurd ne-a ajutat să învățăm ceva: grupa gazelor rare din tabelul periodic al elementelor: He, Ne, Ar, Kr, Xe, Rn.

Dacă te interesează să folosești această metodă, o găsești sub denumirea de „mind palace” sau „loci method”. Ea este folosită de cei pe care îi vezi la televizor în show-uri în care redau șiruri de sute de numere sau de cuvinte aleatorii.

Bricks and Tricks:

• Memoria nu ține de genetică, ci de antrenament.

• Încurajează copilul să facă asocieri. Acestea îl vor ajuta nu numai să memoreze, ci și să își dezvolte capacitatea de analiză și corelație.

• Creează povești trăsnite împreună cu copilul. În acest mod, învățarea va fi mai plăcută, iar emoțiile pozitive sunt benefice pentru memorare și formarea de amintiri.

• Renunță la atitudinea inchizitorială - știi, aia când ții cartea în mână și pui întrebări copilului.

• Nu uita de somn. Un somn bun este benefic pentru memorie.