Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Fusce sem tellus, volutpat vitae purus in, molestie efficitur ante.
De Ziua stângacilor, despre normal, anormal și special(13 august)
Ziua stângacilor a fost înființată pentru a atrage atenția asupra acestei minorități (doar aproximativ 10% dintre oameni sunt stângaci) și asupra nevoilor speciale ale acesteia în ceea ce privește obiectele de zi cu zi. Dacă este mai greu să vă imaginați faptul că pupitrele școlare (acelea de o persoană) sunt proiectate pentru dreptaci, poate este mai ușor să ne gândim la un ibric. Practic, folosind un ibric creat pentru cineva care îl manipulează cu mâna dreaptă, un stângaci nu poate turna lichidul ajutându-se de ciocul ibricului decât apelând la o mișcare mai puțin comodă (naturală). Dincolo de aceste aspecte de ordin practic pe care nu doresc să le detaliez pentru că nu le cunosc decât teoretic, aș vrea să aduc în atenție faptul că stângacii au fost multă vreme considerați anormali, încercându-se corectarea lor. Dacă nu vrem să începem povestea din Evul Mediu, când unii chiar erau considerați vrăjitori, este suficient să ne amintim – cei care avem amintiri din perioada respectivă – faptul că în perioada comunistă părinții și învățătorii (cu puține excepții) încercau cu metode mai mult sau mai puțin blânde să determine copiii stângaci să scrie cu mâna dreaptă, cu efecte de cele mai multe ori negative pentru stima de sine și dezvoltarea acestora.
În perioada actuală, pe fondul unei atenții crescânde acordate categoriilor de persoane care, pe diverse criterii, nu se încadrează în majoritate, distincția normal – anormal tinde să migreze către normal (înțeles ca obișnuit, comun) – special. Și aici mă voi opri în relatarea despre stângaci, nu înainte de a vă recomanda un site care mie mi s-a părut interesant și pe care poate îl veți găsi util dacă aveți un copil stângaci: www.stangacii.ro.
Acum, aș vrea să continui puțin subiectul din titlu, cu câteva impresii personale. Când am înființat pagina de Facebook a proiectului Bricks for Learning, Alina Codreanu a venit cu ideea să ne folosim de sărbătorile publice pentru a scrie materiale legate de educație. Așa că voi profita de ziua de astăzi, dedicată unei minorități, pentru a vă atrage atenția asupra a două evenimente recente, unul internațional, altul local. Primul este declarația Gretei Thunberg privind „vina imensă” a industriei modei”pentru schimbările climatice, iar al doilea este un articol
despre interzicerea unei lucrări de artă într-o expoziție laică pe motiv că nu respectă „dogma din care s-a inspirat”.
Citirea acestor două articole (criticile activistei suedeze le găsiți peste tot pe net, nu este nevoie de un link precis), m-a făcut să mă gândesc la volatilitatea conceptelor menționate în titlu. Ca soluție la limitarea impactului industriei modei asupra mediului (în treacăt fie spus, impactul economic al țărilor sărace din Asia de unde provin multe materii prime și produse nu a meritat să fie luat în calcul), Greta Thunberg ne propune (impune) modelul personal, menționând că nu și-a mai cumpărat haine de trei ani și că poartă haine împrumutate de la cunoscuți sau achiziționate de la second-hand. Mie, personal, (subliniez este o impresie personală și puteți să nu fiți de acord cu mine), mi se pare o idee dezastruoasă pentru dezvoltarea unui copil. În contextul în care hainele reprezintă pentru un copil și în special pentru un adolescent un mod de exprimare a propriei personalități și a apartenenței de grup, ideea purtării de haine vechi (eventual care au rămas și mici) mi s-ar părea ilară, dacă în spatele ei nu s-ar profila amenințarea noii normalități. Individualitatea, specialul, particularul care bagă pumnul în gură majorității instituind o nouă normalitate și promovând un om nou, dominator, care distruge tot ce consideră anormal, reprezintă premizele unei dictaturi, fie deocamdată și culturale.
Același lucru este valabil și pentru articolul pe care l-am menționat mai sus, în care o angajată a unui muzeu își folosește ideile personale (fiind studentă la Teologie) pentru a interzice expunerea unei lucrări de artă. Deși această funcționară nu reprezintă Biserica (nu este angajată a acestei instituții), se pronunță în probleme care nu țin în niciun mod de competența sa, putând declanșa un conflict care poate avea un impact negativ asupra persoanelor religioase (fiind văzută ca una dintre acestea). Spre deosebire de Greta Thunberg, ideile sale nu pot creiona normalitatea majorității, dar pot genera o reacție a acesteia împotriva unei minorități, cea religioasă. În paranteză fie spus, articolul merită citit și pentru modul în care corupția complică și mai mult lucrurile în România.
Nu vreau să fac o analiză detaliată a acestor două luări de poziție, dar vreau să vă invit să reflectați la existența unor multe alte exemple de acest tip care conturează o tendință actuală de impunere a unor păreri personale cu titlu de adevăr incontestabil la nivel global sau local. În contextul educației copiilor, cred că este o idee bună ca înainte de a ne ralia unei opinii sau alteia să reflectăm dacă suntem de acord cu ea cu adevărat sau dacă este doar dezirabil să fim de acord.
Bricks & Tricks
- Deoarece traversăm o perioadă în care noțiunile au devenit foarte volatile, ghidează educația copilului în funcție de valori și principii pe care le consideră cu adevărat valabile.
- Gândește-te în primul rând la interesele și particularitățile copilului și nu îl forța să urmeze exemple ale momentului.
- Nu angrena copilul în activități în care nu crezi, doar pentru că sunt la modă.
- Nu învăța copilul să fie conformist și să adere la ideologiile momentului doar pentru a fi în rândul lumii.