Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Fusce sem tellus, volutpat vitae purus in, molestie efficitur ante.

În domeniul relațiilor, datorită unei traduceri mai mult sau mai puțin fericite, chimia a căpătat sensul de emoție aparte, conexiune specială. Spunem „we have an awesome chemistry” sau „între noi există o chimie”. O parte a acestei chimii ține de așa-numitele „happy chemicals” sau, pe limba noastră, „hormonii fericirii”. Astăzi, de Ziua îmbrățișărilor, câteva cuvinte despre oxitocină și rolul ei în relația cu copilul.

Știm încă de pe vremea lui Freud că legătura pe care o avem cu copilul este, în bună măsură, responsabilă pentru dezvoltarea ulterioară a acestuia. Relația cu mama sau cu figura principală din primii ani de viață determină modul în care copilul își formează relația de atașament. Și aici intervine oxitocina. Acest hormon reglează prima despărțire și prima apropiere dintre copil și mamă. La finalul sarcinii, oxitocina atinge un nivel foarte ridicat, determinând contracțiile și expulzia. Pentru un scurt moment, mama și copilul sunt separați pentru a se reîntâlni imediat în experiența alăptării și ea mediată de oxitocină. Apoi, cu fiecare îmbrățișare, cu fiecare cuibărire a copilului în căldura trupului matern, oxitocina configurează și reconfirmă apropierea dintre cei doi. Cu cât mama este mai disponibilă, mai receptivă la nevoile copilului, care merg de la hrănire, siguranță, atașament până la validare, copilul este mai sigur de sine, mai independent, are o stimă de sine mai ridicată.

Desigur, nu fiecare zi este o poveste cu zâne și magie, iar oboseala, stresul, problemele cotidiene ne scot din chimia fericirii. Copiii mai mari sunt și ei stresați de școală, de teme, se confruntă cu probleme de acceptare și integrare, cerințe legate de performanță și așa mai departe. De multe ori, pentru că aceste experiențe ale copilului sunt vechi și trăite pentru noi, iar solicitările curente cărora trebuie să le facem față sunt mai presante, avem tendința să minimalizăm nevoile copilului. Uneori îi spunem că nu avem timp, iar el înțelege că nu avem timp pentru el, dar că avem timp pentru alte lucruri. Conform logicii vârstei sale, interpretează că acestea sunt mai importante decât el, nu decât nevoia lui curentă. În astfel de situații, mai ales dacă este mic, este inutil să îi explicăm circumstanțele, pentru că nu le va înțelege, iar senzația de nesiguranță pe care o va resimți va fi și mai mare. O alternativă mai bună, dacă suntem prea obosiți sau prea stresați să stăm de vorbă sau să ne jucăm cu el, este să îl luăm în brațe, să îl mângâiem sau să îl îmbrățișăm. Să stăm un timp împreună, în contact fizic. Oxitocina nu va întârzia să ne vină în ajutor.

Bricks and Tricks:

• Îmbrățișează copilul de câte ori ai ocazia, având grijă să nu îl pui în situații inconfortabile sau jenante.
• Îmbrățișează copilul când se trezește dimineața și seara la culcare pentru a-și începe și încheia ziua într-un mod plăcut.
• Îmbrățișează copilul când plânge sau este stresat, lasă morala sau explicațiile pe mai târziu. Așa va ști că ești alături de el.
• Îmbrățișează copilul și felicită-l pentru orice realizări, oricât de mici. Acest lucru va contribui la întărirea stimei de sine.