Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Fusce sem tellus, volutpat vitae purus in, molestie efficitur ante.

Pentru a ajuta copilul să își transpună visurile în realitate, putem porni de la a discuta cu acesta diferențele dintre vis și obiectiv la un nivel adaptat vârstei sale.

De exemplu:

Visul este: vag, ține de dorință, are o probabilitate mai mică de a se îndeplini, este puternic asociat cu emoții, de multe ori este nerealist

Obiectivul: este specific (ancorat în timp), ține de acțiune, are o probabilitate foarte ridicată de a se îndeplini, este asociat cu gândirea rațională, este realist

În definirea obiectivului, copilul trebuie ajutat să definească următoarele:

1. Un orizont temporal. Acesta conferă specificitate și oferă beneficii în plan emoțional. În momentul îndeplinirii unei etape, copilul este încurajat să continue, îi cresc încrederea în sine și motivația. De exemplu: „Vreau să devin campioană olimpică la gimnastică” este un vis, dar „Îmi propun să mă poziționez în primele 10 locuri la concursul județean din luna octombrie” este un obiectiv. Nu trebuie să propunem copilului obiective nerealiste, „ambițioase”, deoarece dacă nu le poate atinge, se va simți frustrat și demotivat.

2. O posibilitate de măsurare. În funcție de obiectivul ales, atingerea acestuia trebuie să fie măsurabilă. De exemplu, „primele 10 locuri” de mai sus reprezintă o posibilitate de măsurare a obiectivului legat de sport. Dacă îmi propun să citesc mai mult, pot calcula o medie a numărului de pagini citite într-o săptămână și îmi propun să măresc acest număr în mod realist. De exemplu, un obiectiv nerealist ar fi dublarea numărului de pagini în săptămâna imediat următoare.

3. Un plan de acțiuni. Dacă ne referim la exemplul de mai sus, un plan de acțiuni ar fi: „Mă antrenez de … ori pe săptămână timp de … ore, repet elementul x etc.” Planul de acțiuni este cel mai bine asociat unui calendar. Un planner personalizat, un calendar electronic pe telefon sau pe tabletă sunt instrumente la fel de bune, copilul putând alege în funcție de preferințe. Și aici este valabilă observația de mai sus – copilul nu trebuie stresat, tras la răspundere, dacă nu respectă termenele care, la rândul lor, trebuie să fie realiste și să permită generarea unor emoții pozitive. În cazul în care copilul este mic și nu poate folosi un calendar sau un planner pentru că nu știe să scrie, se poate folosi un tabel simplificat în care să lipească un sticker sau să deseneze o steluță de fiecare dată când bifează atingerea unei etape. Este o bună ocazie de a forma și alte deprinderi. De exemplu, obiectivul poate fi reprezentat ca un obiect constituit din mai multe părți componente pe care copilul le adaugă/desenează etc. de fiecare dată. Atingerea obiectivului va coincide cu finalizarea obiectului.

Cu puțină imaginație, se poate construi un obiectiv încă de la grădiniță, cu condiția ca acesta să fie nestresant, să stârnească interesul copilului și să îi genereze emoții pozitive. Nu te simțiți dezamăgit, dacă prima alegere a copilului se îndreaptă către obiective care ție ți se par neimportante. Ghidează-l cu pași mici și nu îi invalida opțiunile. Bineînțeles, asigură-te că nu sunt genul de acțiuni din categoria „Don’t do it at home!”:)